Condamnat

Condamnat la suferinta,
Stiu...asa am fost mereu,
Doamne scapa-ma de greu,
Caci in tine am credinta,
Cheama-ma si voi veni,
Aici... prea mult iubesc,
Spune-mi daca mult gresesc.
Da-mi putere dami ceva,
Te rog nu ma lasa asa,
Du-ma Doamne undeva,
Arata-mi calea Ta,
Fa cu mine ce vei vrea!
Asculta-ma caci iti vorbesc,
Tu m-asculti eu iti soptesc,
Cat de mult ma pedepsesc.
Condamnat la suferinta,
Spun cu lacrimi o dorinta,
Nu sunt Doamne o fiinta,
Pe pamantul care-l calc,
Cel ce pasii mei ii ard.
Obosit si suparat,
De atata suferinta,
Sufletu-ti incredintez,
Si pasesc spre nefiinta...
Si-am sa vin din nou,
Si-am sa fiu cum am fost,
N-am sa vin ca un erou,
Am sa vin Iubind din nou.
Doamne asta nu-i povara,
Sa iubesti cum o fac eu,
E ca soarele din seara,
Ce-n pamant, dispare greu.
Condamnat la Dragoste,
Astazi sunt o pacoste,
Pentru sufletele lor,
Caci traiesc iubind si...mor...

Ce vina am ca te iubesc?

Ce vina am ca sunt bolnav?
Bolnav de-aceasta dragoste,
Si cum sa vindec asta pacoste?
Ce-mi face sufletul concav...

Ce vina am ca te iubesc?
Si ma gandesc la tine, din cand in cand,
Ce vina am ca te tot port in gand?
Ce vina am ca te iubesc???

De ce citesti aceste randuri?
De ce tot taci si te inhibi in ganduri?
Incearca! De inima n-o ai de stanca,
Sa scrii ca ma iubesti, pe-un val de apa..

Simti? Simti ca inca te iubesc?
Sau e infirm ceea ce simti?
E greu sa spui: Te iubesc?
Sau nu mai simti, dar sa nu minti!

Ah! Ce mult mi-am dorit,
Copilul meu in pantecele tale...
Dorinta mea nu a murit,
E inca vie si inca doare,

Si inca doare caci acum,
M-ai lasat singur pe-un drum,
A carui capat nu-l gasesc...
Ma pierd, ma ratacesc,

In sentimentul: TE IUBESC!
Si-ti spun noapte buna,
Sa ma visezi dragostea mea,
Cum am visat si eu candva,

Ca doua suflete-mi ofereai
Si viata le ofereai,
Si dragoste le ofereai,
Si eu eram cu tine, dar in vis,

Acum portile intre noi,
Tu le-ai inchis...
Privesc si tac indurerat,
Adorm cu gandul la acelasi vis,

Si-mi amintesc ce mi-ai promis...
Te las acum in ceata,
Iti las o ultima speranta,
Astept sa dai un semn de viata,

Si sper din vis,
Sa nu ma mai trezesc,
Si de ma voi trezi,
As vrea sa-ti spun doar te iubesc,
Sa te sarut, sa deschizi ochii si sa ma vezi...

Voi!

Viata nu-i o curvă,
Dar mai curve sunt oamenii,
Eu te-ntreb esti om? sau epavă?
Preferi sa iti distrugi semenii!

Care nu isi doresc asemeni,
Tie... om bogat plini de bani...
In pârnaie toti veți sta ani,
Dar nu cea de pe pământ,

Care-i otravit de voi, care-i sfânt...
Otravă asta sunteți pentru noi,
Pentru toți morții din fiecare razboi,
Purtat pentru voi, ca sa va fie bine,

Sa exploatați cu toti roiul de albine!
Nu are rost sa spun unde va e locul,
Nici Dumnezeu nu poate tine stocul,
Stocul de voi, râzându-ne in nas in palate noi,

Azi este joi si maine este vineri,
Omorâți viitorul unor sărmani tineri!
Gandindu-vă la cat mai mult,
Sper sa puteti lua tot in mormânt!

Bucuros va fi pământul cand va va înghite,
Caci distrugeți inimile noastre prihanite...

Cândva eram acoperiți de un cer albastru,
Acum viața noastră se transforma-n dezastru,
Am destrămat sentimente, acum sunt "sihastru",
Acum cerul e gri si in jur e sinistru...

E ceață si fum, e rost de furtună,
Pe cerul ce odată era pictată o lună,
Acum este scris: "Sfârșit Împreună"...
De îngeri ce vin tuturor sa ne spună...

Am fost cândva si îndrăgostiți de acest pământ,
Ne fuge de sub picioare dezamăgit de noi crunt,
Ca l-am lăsat fără glas chiar si pe cel Întâi Sfânt! 

Azi plâng pe pământ, azi nu mai pot sa-i cânt...

Daca ai ști...

Și dacă ai ști cât te-am iubit,
Ar împietri pământul!
Și cerul s-ar înnegri subit,
Și lacrimi ar varsa udându-l!

Și-mi crăpă inima de durere,
Când sufletul meu încă te cere...
Dar ne-am pierdut unul pe altul,
În cerul plin de stele, prea-înaltul.

Sunt zile, săptămâni sunt ani,
De când nu ne-am iubit,
Si nori trec peste balcani,
Si văd cum ne-am umbrit...

Dragoste sau ură sau minciună?
Ce ne-a legat nu mai contează,
Ne-am fi iubit chiar si pe lună,
Dar poate mintea mea visează...

Ce te-a făcut să uiți de mine?
Ce ti-a placut atât la mine?
Cât ai simțit placere?
Cât ai simțit durere?

Eu multe întrebări ti-am pune,
Și multe ar fi de spus si de adăugat,
Cuvintele sunt de prisos sunt nule,
Căci tot noi nu ma suntem un regat...

Așa vedeam dragostea noastră,
Ca un regat plin de putere,
Apoi totul sa dus in marea albastră,
Sperând ca n-o sa simt durere...

Păsări

E toamnă și pasarile au plecat,
E burnita si ceață afară,
Cuiburile și le-au abandonat,
Zburând spre sud iară.

In primăvară iara vor sosi,
Cu drag căci delta dunării le-așteaptă,
Alaiul migrator vor poposi,
O vară, o toamnă si apoi pleacă îndată...

E frig si la fereastră stau,
Privind cum tot afara-i ud,
Pe casa bătrânească stau,
Doi porumbei în cuibul încă crud...

Era "Facebook" - Apusul rasaritului unui nou inceput?

Facebook o poza de profil si-un like,
Un "share'" si sper sa "we go out"
Da'ce sunt eu Guess Who sau Spike?
Ia-ma de mana, te iau de picior,
Si te tarasc direct in dormitor,
Sa-ti dau un "post"in posterior!
Hai sa iti arat ce-nseamna Facebook,
Si sa-ti urez: pune mana pe "real book"!
Dar tu - NU! Tu cu schimbare de look,
La fiecare doua saptamani - Imi vine sa-ti trag un sut!
Parintii nu-si mai educa copiii,
Si-ajung pe la 16 ani in sicrie,
Caci in loc pe caiete sa scrie,
Au Ipad-uri cool - o mare prostie...
Poate ca sunt un tip mediocru.
Dar calc inca pe un pamant sacru,
Cu totii meritam dreptatea,
Cum spune Vantu: nu uitati demnitatea!
Ajunsi la moment de rascruce,
Astia ne pun deja pe-aceiasi cruce,
Cu vorbe un popor, nu se mai conduce!
Suntem in prag de razboi,
Din cauza unor boi,
Ce merg pe premiza - "o turma de oi"
Dar ce va veti face voi,
Cand dupa razboi, nu vom mai fi noi,
Cand nu veti mai putea imparti nici la doi?
E trist, umanitatea e distrusa cu foc,
Din lucrul pe care la-nceput credeati ca-i un joc...
Ne ducem Crucea! Ne batem singuri cuie-n maini!
Ne comportam cu noi exact ca niste caini...
Ne pierdem umanitatea, intr-o minciuna,
Ne ignoram prietenii atunci cand ne suna.
Ne pierdem constienti ca viata se consuma...

Tu esti lacrima...

Nu am mai scris de ceva vreme pe blog desi, am avut o serie de inspiratii dar, fara succes. 
Asa ca o sa postez prima poezie pe care am scris-o! Da, chiar prima mea poezie... sper sa va placa...

Tu esti lacrima ce-a curs, 
Cand pentru tine eu, am plans.
Caci tu de ai avea puterea,
Sa-mi intelegi putin durerea,
Si tu m-ai fi iubit! Si tu, m-ai fi dorit...
Dar tu, nu stii ce-nseamna dragoste!
Tu, crezi ca tot ce spun e o poveste...
Ba nu! Caci ai iubit candva,
Si stiu ca ti-a frant inima...
A rupt, tot sufletul din tine! 
Cum ai facut si tu cu mine...
Te voi iubi in continuare, 
Stiu! Tot ce e intre noi nu va avea urmare...
Asa ca, lacrima-mi va curge,
Caci timpul in continuare "fuge"...

Dupa ce eu am murit,
Tu, nici nu te-ai mai gandit ,
Ca cineva pe asta lume, 
Te-a iubit, si-avea un nume...
Iar cand tu te vei gandi,
Acel nume va muri...
Din speranta ce s-a stins,
Pe tot sufletul s-a-ntins,
Numai lacrimi si suspine,
Caci tu nu m-ai iubit pe mine,
Asa cum soarele apune,
Asa apun in viata ta! 
Asa cum lumea acum spune,
Ca tu esti toata viata mea...