Târziu

Târziu in noapte, prea târziu,
Târăsc un gând ce ma apasă,
Tâmpit sunt încă toți o stiu,
Dar te iubesc si chiar nu-mi pasă!

Sa dorm? Zadarnică-mi este dorința!
Mai bine ma scufund cu tine-n vise,
Si descompun celula ce-a creat ființa,
Chimie descompusă in nopți aprinse!

Si vine ea de dimineață,
Si ca deobicei ma strânge-n palme,
Ea ma adună si-mi recompune fața,
Parca împușcată de mai multe arme...

Si ziua trece, si in amurg,
Dispar pe străzile acum goale,
Ma scald in lacrimi uscate ce curg,
Topind asfaltul gol ce parca-i moale...

Iar noapte, chin, iar dimineață,
Iar șoapte, zi si iar amurg,
Iar sunt meschin si inima-mi îngheață,
Iar trebuie sa devin un bun chirurg...