Ploua... ploua nu vezi? Picaturi reci de diferite dimensiuni cad si imi izbesc pleoapele facandu-ma sa par ca plang! Dar nu plang, sunt doar fericit ca pot spune ca imi pot exprima fericirea chiar si cu lacrimi pe obraz... Impropiu spus lacrimi... sunt doar niste picaturi reci ca si roua de dimineata... Si privesc... Ca si tine... Privesc oamenii ce trec grabiti pe strada... unii care si-au uitat umbrela... unii care trebuie sa ajunga la serviciu... Lumea este grabita... Dar oare unde ne grabim? Caci viata este lunga dar scurta... Da.... asa este... viata e scurta... Si poate ca ne intrebam de ce? Sau, oare ce exista dupa viata? Cui ii pasa... Cui ii pasa ca ploua? Mie! Mie imi pasa ca ploua! Privesc cerul cenusiu cum plange... Si incerc sa zaresc ceva... Nu pot ! Dar incerc din nou ! Si tot nu pot... Incerc din nou si apoi ma las batut, dar doar pana data viitoare... Acum tu poti zari cum din ochii mei "ploua"... Ploua caci nu pot zari ceea ce incercam sa zaresc mai devreme... Blestemati nori... Blestemati caci nu va pot zari de ei... Astept! Si voi astepta in continuare sa treaca ploaia... Pentru ca vreau sa te vad... Pe tine! Pe tine dincolo de nori....
No comments:
Post a Comment